În zilele de vară, alea în care nu e foarte cald iar diminețile sunt încă răcoroase, Rhea se scutește uneori de la muncă din "motive medicale" și merge la terasa umbroasă dintre clădirile de pe Grivița, aia cu poarta roșie, pentru a bea o cafea. Dacă ești din București, sigur știi locul.
Înainte, acolo isi duceau veacul profesori de la UNArte, studenți de la UNArte, chiar în locul ăla. Doar că barul avea alți patroni, alt nume, o ușă neagră de fier, o cameră de filmat deasupra (își selectau clientela, în principiu trebuia sa arăți ca un rocker sau ceva asemanator ). Când intrai, simțeai că ești într-o navă de pirați, eșuată de mult timp; era un loc în care nu le memora nimeni nici suferințele, nici limbajul licențios, iar berea era ieftină.
Nimic pretențios.
Căminul "de la arte", Facultatea de Arte Decorative și Barul "Jack" erau aliniate perfect, precum o constelație mică dar importantă pe harta artiștilor.
Pe acolo îmi petreceam și eu serile din primii ani de facultate, ascultând în prima mea ieșire in Jack, cu efort, vorbele unui profesor aflat la vârsta a doua, în stare de ebrietate, care ascundea în spatele ochilor tulburi ceva grandios. Vedeam parcă prin el și încercăm să-i citesc printre cuvinte. Îmi era greu sa mă concentrez la monolog, așa ca mă concentram pe ce era în spatele lui.
Problema era aerul plin de alcool pe care încercăm din răsputeri să nu îl inhalez, așa că mă chinuiam sa respir în sincron cu el. Era un pic mai bine.
Suferea, uneori plângea, era roșu la față iar cârlionții erau lipiți de fruntea transpirată. Îi lipseau câțiva incisivi iar trăsăturile ii erau cât se poate de frumoase.
În toți cei 5 ani pe care i-am petrecut acolo, nu s-a schimbat deloc, bănuiesc că este la fel și acum, dar mai îmbătrânit. Au trecut totuși 16 ani.
Nu stiu de ce mi-a venit în minte, nici măcar nu îmi era profesor îndrumător.
Rhea si-a ales o masă care era în soare, scaunul era bine încălzit și era foarte plăcută senzația.
- Neața, aș vrea cafeaua casei, te rog! Și un croissant cu unt, merci!
...scuze, adu-mi și o apa minerală!
Și-ar fi aprins o țigară dar a renunțat la tutunul ocazional. S-a rezemat de spătar și a scanat terasa. Mai erau doi tipi, la mese separate, unul cu un laptop iar celălalt își fuma țigara, norocosul. S-a uitat înspre soare să se orbească un pic ca sa aibă impresia ca e singură acolo.
I-a venit în minte un profesor vechi, cu chip frumos și respirație încărcată de alcool.
-Poftim cafeaua, croissantul și apa, enjoy!
-Merci mult!
