Mi-am vazut buza de sus

Imagineaza-ti lumea fara oglinzi. Totul mat.
Iti vezi mainile, picioarele, sanii, parul, un pic nasul. Te vezi in privirea celorlalti. Atunci probabil te-ai cunoaste cel mai bine. Pentru ca nu ti-ai stii chipul.
Azi mi-am vazut pentru prima data buza de sus. Nu in oglinda.
Am tras de ea pana i-am vazut textura. Destul de emotionant, tin sa zic. Poate o mai zaream din cand in cand. Dar niciodata nu m-am uitat la ea ca acum. Devine din ce in ce mai ciudata viata, cu cat constientizezi mai mult propria existenta. Uite-te la tine, nu prin tine. Esti obisnuit sa-ti vezi mainile; dar stai un pic si uite-te la ele.
Daca ar fi sa joci rolul celei mai bune variante a sinelui, ce ai fi, cum te-ai comporta?
Observa, pune totul la indoiala, intreaba si nu uita sa respiri.

ramase pe munte

La poalele amalgamului de sunete s-au aruncat oamenii siroaie. Se pregateau de eliberare. A durat atat cat sa intelegi primele legi ale naturii si ai ramas cu un gust dulce precum fericirea din nimic. De unde ai primit linistea? Te-ai destructurat in natura, atat cat sa te camuflezi in peisaj. Ai privit cum urca muntii, cum se sparg in mii de pasari care inghiteau apoi norii. Care era pasarea multiplicata? Poate cea de pe rochie. Am plecat sa culeg cateva flori pentru coronita dar pamantul era o trambulina gelatinoasa. Apa isi schimbase textura. Iar eu continutul. Supa crema de usturoi a fost binevenita.

reflexia

Un ghemotoc de hartie se rostogoleste pe un trotuar laturalnic, printre frunze. Incepuse sa ameteasca destul de tare, dar s-a oprit brusc, intr-o vitrina. S-a uitat cateva minute la reflexia sa pana si-a dat seama ca era destul de prafuita. Nu mai stia de cine fusese rupta si de ce, insa provenea dintr-un caiet de matematica si putea zari cateva calcule nereusite, unele sterse cu furie, altele scrise cu mare grija. Ar fi vrut sa intalneasca persoana aceea, sa o linisteasca si sa ii explice ca sunt lucruri mai grele in viata si nu isi are rost razbunarea. S-a rostogolit pe spate pana s-a lovit de scoarta unui copac si a ramas sa contemple blocul din fata, asteptand, poate, sa pice un ghemotoc de hartie, aruncat cu nervozitate pe unul din geamuri.

UNI verse

Stars.
Always there
To cheer you up.

plecat cu marfarul sau cum e sa fii rata in Praga

O sa o spun franc. Privitul pe geam in timpul mersului cu un automobil ma hipnotizeaza. Ultima data mi-am iesit din trup si am plecat cu marfarul care tocmai ne taia calea. Am mers asa cateva statii bune, am traversat cateva orase mari si m-am dat jos in camp. Am smuls cateva fire de iarba cu dintii si le-am mestecat cu sila, simtind un gust amar si o textura lipicioasa.
M-am intors in automobil; cineva ma tot chema, vazuse ca plecasem cu marfarul.
Stand seara tarziu pe malul Vltavei, uitandu-ma la barcutele cu felinar aprins si la ratele care pluteau fara efort incoace si incolo, m-am gandit...ce bine e sa fii rata in Praga!

blue moon..

Mereu m-a ajutat o privire de ansamblu asupra orasului. Atunci cand problemele mele devin prea mari, ma urc pe Casa Poporului, si ma sui in leaganul albastru de pe terasa unde obisnuia Elena Ceausescu sa se dea, atunci cand era ingandurata. Imi ridic genunchii sub barbie si privesc cerul, apoi orasul. De aici luna pare mai mica, dar cumva mai aproape de mine. Nu stiu cum a ajuns un greiere aici, dar s-a apucat de cantat; e cumva mai bine decat ieri cand se stansesera cativa sobolani si incepusera sa tropaie a libertate. Nu am uitat si nici nu o sa uit. O sa pastrez momentul asa frumos cum a fost, intr-o cutie din ceramica, ornamentata frumos cu Luna Noua.

Fegulul si puterea vointei

E o noapte libera. Sau mai degraba eliberatoare. E ca o moarte dureroasa, dar odata trecut pragul, nu te vei mai uita in urma. Si vei renaste, in alta parte, cu un suflet nou.
Ciudatenia consta in mai multe trasaturi pe care le purta cu mandrie pe partea drepta si dispret pe partea stanga. Partea dreapta era acoperita cu un strat de pene sidefii, moi la atingere, cu un ochi ca de bufnita, si o gura frumoasa, de fecioara renascentista. Cea stanga insa, era plina de negi marunti si inghesuiti, care parca se luptau sa iasa la lumina, iar gura era mica si ascunsa, abia daca auzeai ce vorbeste.
Fiinta asta, asa ciudata cum era, avea o intelepciune aparte. Reusea sa identifice suferintele oamenilor si le putea usura inima de toate greutatile. Insa toate aveau un pret. La fiecare suferinta care ti se lua, trebuia sa faci o promisiune Fegulului. Si nu era dintre cele mai usoare pentru ca avea legatura tocmai cu cauza suferintei pe care acesta o identifica si nu trebuia sa o mai repeti in urmatorii 10 ani. In caz contrar, durerea revenea, de data asta, de 10 ori mai mare. TBC