blue moon..

Mereu m-a ajutat o privire de ansamblu asupra orasului. Atunci cand problemele mele devin prea mari, ma urc pe Casa Poporului, si ma sui in leaganul albastru de pe terasa unde obisnuia Elena Ceausescu sa se dea, atunci cand era ingandurata. Imi ridic genunchii sub barbie si privesc cerul, apoi orasul. De aici luna pare mai mica, dar cumva mai aproape de mine. Nu stiu cum a ajuns un greiere aici, dar s-a apucat de cantat; e cumva mai bine decat ieri cand se stansesera cativa sobolani si incepusera sa tropaie a libertate. Nu am uitat si nici nu o sa uit. O sa pastrez momentul asa frumos cum a fost, intr-o cutie din ceramica, ornamentata frumos cu Luna Noua.