O sa o spun franc. Privitul pe geam in timpul mersului cu un automobil ma hipnotizeaza. Ultima data mi-am iesit din trup si am plecat cu marfarul care tocmai ne taia calea. Am mers asa cateva statii bune, am traversat cateva orase mari si m-am dat jos in camp. Am smuls cateva fire de iarba cu dintii si le-am mestecat cu sila, simtind un gust amar si o textura lipicioasa.
M-am intors in automobil; cineva ma tot chema, vazuse ca plecasem cu marfarul.
Stand seara tarziu pe malul Vltavei, uitandu-ma la barcutele cu felinar aprins si la ratele care pluteau fara efort incoace si incolo, m-am gandit...ce bine e sa fii rata in Praga!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu