iar n-a vine

Pentru că există

sorb din acvariu câteva guri și mă uit pe geam cum încă nu a îceput să ningă.
părea că vrea să sară..
împreună cu ea mergea către facultate iar eu le urmăream mișcările cu inima. se sincronizau ritmurile noastre atat de bine încât simțeam cum mă transform în pașii lor.
și plouă . a început la 13 fix.
e prea murdar peretele de lângă pat iar lenjeria e atât de albă... o voi schimba mâine într una gri.
mai sorb o gură și îmi rămîne un pește în strungăreață. îl scot dar rămâne un os în gingie. de atunci, mereu când vorbesc îmi sângereaza buza de sus.
privesc înăuntru prin gemulețul de lângă clanță și văd, după stratul de întuneric, cum se modifică sunetul ploii.
ninge.
dar nu la noi.

pt Iulia iui iui iui

iuiuiuiuuiuiui. lia. si tu cine esti? urat din partea mea. eram prea euforica. ma intorsesem in tara si aparuse un personaj nou ce imi purta numele. m-am resemnat si bine am facut. ea este invaluita de culori saturate si imi este cumnata. sase picioare, cateodata opt sau 10, poate chiar 12 se plimba in Cismigiu si la orice adiere de aripi , doua picioare tremura, se opresc si sar pe alte 2 picioare ale fratelui meu. apoi ne linistim, dar stim ca parcul e plin de aripi. e o fobie cu multe interpretari. pasarile, insectele au aripi si nu conteaza daca sunt cu pene sau sunt sticloase. ele se misca rapid si ridica un corp la inaltimea umerilor ei; e de ajuns sa se instaleze panica. o prima concluzie : ii e frica de locuitorii aerului. Ei sunt fragili si tocmai darul de a zbura ii face liberi. Si totusi de ce teama? Daca ar avea o pasare cu aripile amputate i-ar fi frica? nu cred. Deci, aripile!....e ceva in ele. Vre-o substanta pe care doar ea o simte si i da starea asta. poate.. Cum e de fapt?  gainile?

dar e mai bine asa decat sa preferi pasari cu blana.

Inceput cu sfarsit brusc

Cumva m-a fascinat dintotdeauna. Holul.

Ieseam pe el de 4-5 ori pe zi. Era destul de lung, si pazit de multe usi, 11 pe o parte si 11 pe cealalta parte. Eu stateam la usa 52. Am stat si la 51 dar doua fete au avut grija sa  imi provoace o repulsie fata de acea usa. Pacat de abtibildurile care erau lipite pe ea, erau faine.

    Ii spuneam Inceputul. Nu-i foloseam numele, pentru ca trecea des pe holul meu si imi era frica sa nu ma auda pronuntandui-l. M-a facut sa iubesc holul de la etajul 3.

Ieseam ori singura, ori cu alte iubitoare de hol. (Introducerea e scrisa prin iunie spre iulie si am pastrat-o de dragul creierului care functioneaza si are amintiri.)

    Principala caracteristica a holului era de informare. Strangea oameni multi si ii facea sa-l iubeasca daca lucrurile mergeau bine intre ei. Ba chiar accepta sa ii pui muzica si sa dansezi pe el. Ne asculta gandurile si ne incuraja, ne primea in orice moment.

Geamul i-a fost spart de 2 ori. Si tot ne-a primit.

dub dub dub dub dub dub dub dub bub bub bub pub pub trance ceata `````````****

Flash-uri, blitz-uri si proiectii. Oricum ziua si noaptea nu mai existau demult,

dar acum este sigur. Hala asta e aproape de statia de metro Pacii. Nu stiu sigur cum

e zona...era pustie la ora aia. Si cum ajungi acolo incepi sa te invarti, inscriind

un contur in forma de stea cu 11 colturi. Stai jos, gandesti problema pe care o

primesti la intrare si te invarti iar. La final scrii rezultatul si castigatorul

primeste un apartament in Rahova. Nu l-am castigat eu.

Si cum ma plimbam a doua zi, usor ametita de oboseala..., m-am pierdut in propria-mi

imaginatie. In mod normal nu ar trebui sa tina foarte mult, dar acum tinuse o zi

intreaga. Cateodata lucrurile erau acolo asa cum as fi vrut, insa deseori nu mai aveam control asupra mea si ajungeam sa ma pierd si sa ma regasesc constant.

Am auzit ca folosirea persoanei I devalorizeaza textul cumva si e mai ok persoana a III a sau poate chiar a  II a. Respira!

Cum ziceam. Am intrat in imaginatie treptat si insesizabil pentru mine. La intrare m-am lovit de mine dar m-am ocolit. Nu stiu cine era persoana care m-a ocolit si nici ce cauta pe teritoriul meu. E ciudat ca nu o pot atinge..asa ca fizic nu ii pot face rau, nu o pot da afara. Cred ca va trebui sa initiez un dialog…sa vad daca avem acelasi limbaj. Pana acum venea aici, era ca o fantoma si disparea...acum stationeaza..

 Intrasem in mine si nu era ok, stiti si voi la ce s-a ajuns in Being John Malkovich. Incercam sa imi impun anumite reguli, sa imi spun cum sa gandesc, sa ma invat sa fiu disciplinata. Ha!

Ah, trebuie sa ies de aici, sa vad cum ma descurc fara mine. Ideea e ca timp de o zi, plecasem din mine, dar, nefiind compatibila cu alte personane m-am reintors in viata monotona a Dariei, gazda mea trupeasca.

Ea nu avusese niciodata camera ei. Era nevoita sa o imparta cu verisoara sa care era cu 2 ani mai mica si avea IQ-ul destul de scazut.

Daria petrecea mult timp in casa documentandu-se si incercand sa construiasca o masina a timpului. Era convinsa ca apartinea anului 3420 unde vroia sa ajunga cat mai curand.

Camera era inalta asa ca a adus o cabina telefonica veche, a facut ceva stencil-uri pe geamurile acesteia cu maxime in care credea cu tarie si i-a pus lacat.

In fiecare zi cand verisoara ei pleca la fizioterapie aceasta sapa in cabina, avand deja un tunnel de 4 m lungime si 1 m inaltime. Cateodata canta in timp ce sapa si avea o voce destul de puternica si clara. Avea un imn al ei pe care il imbunatatea si marea constant.

Incepea cu extrase din carti :

“Analogia contrariilor este raportarea luminii la umbra, a culmii la abis, a plinului la gol. Alegoria, mama a tuturor dogmelor, e punerea amprentei in loc de sigiliu, a umbrelor in loc de realitate, este minciuna adevarului si adevarul minciunii. ”

(Eliphas Levi, Dogme de la Haute magie, Paris, Baillere, 1856, XXII, 22)

Pendulul lui Foucault

Apoi repeta de 10 ori : In surdina, surzii incearca sa vorbeasca despre viata lor in fata mutilor.

Si adormi plina de pamant, sprijinita de cabina.

A lipsit de la scoala o saptamana, a avut rujeola, dar maine trebuie sa se intoarca in clasa mult prea alba pentru ea.

Radu este colegul ei de banca iar Iulian si Vali sunt prietenii ei. Cu ei pune lumea la cale dupa ore, timp de 40 de minute in fiecare zi.

- Neata!

- Neata Daria!

- V-ati documentat despre timpul vostru psihologic? Cum trece, cat de repede, de ce mai incet la unul si mai accelerat la celalalt. Il poti opri sau doar incetini? Sau e doar o iluzie..

- Aaaa iar incepe.. frate! Noh, hai sa mergem la banca alba de la rond ca eu am ceva informatii mai solide si despre un subiect mai atractiv.

- Cum ar fi..?

- Am o bereeeeee!

- Bea-o cu Iuli daca vrei , plec acasa, ce-aveti azi?

- Eu nu beau alcool.

- Da frate, stiu, ne-ai informat de cand ne stim. Berea e amara, vinul e acru, tuica te arde pe gat si tie iti place sa bei Cola ca e dulce, dar de cand ai probleme cu stomacul nu mai poti bea carbogazoase asa ca ai trecut pe apa plata sau sucuri naturale. A si lapte! Multumit?

- Daria, cand iti revii da si tu un semn! Da` vezi sa fii sigura ca esti normala! Noi plecam spre camin.

- Ok, va sun!

Pe Daria o macina tot mai mult problema calatoriei in timp, a spatiului, a vietii, a inceputurilor, a coincidentelor, a existentei unui destin prestabilit sau nu…Ajungea acasa, se trantea pe pat si adormea. .. in mod normal. Dar astazi ceva se schimba in viata ei.

Lucrurile verisoarei sale disparusera din camera, la fel si cabina telefonica, parintii descoperind abia acum tunelul existent in camera lor. Nefiind controlate de parinti, camera era in siguranta oricand. Dar acum stia ca o asteaptau discutii lungi cu ai sai. Se astepta ca ei sa vorbeasca tare si dureros pentru timpanul ei firav iar ea sa fixeze un punct pe sol si sa se detaseze de ce e in jurul ei.

Seara nu s-a dus sa manance, obligand-o astfel pe mama sa sa vina la ea in camera.

- Ce se intampla Daria? Nu te bucuri ca stai singura in camera? Uite cat spatiu ai! Hai sa mananci, avem o surpriza pentru tine , dar dupa masa.

   Pentru Daria era ceva nou..nu se astepta la atata liniste, nicio mustrare si o mai astepta si o surpriza? Oare era una neplacuta, era linistea dinaintea unui taifun? Nu putea sta relaxata si inghitii puiul pe gratar cu noduri. Varsa apa pe masa si i se scurse pe blugi.

- Imi cer scuze!

- Stai linistita, Dada! Ramai aici cu mama ta, vin in 15 minute.

  15 minute sa stau doar cu mama in bucatarie fara sa mancam? Ce puteam sa-i spun? M-am uitat pe masa si i-am laudat puiul. Mi-a zambit frumos si cu multa dragoste incat nu stiam cum sa reactionez. M-am ferit de un tantar care ma piscase la glezna si ma tot scarpinam. Se inflamase destul de tare pentru ca avusesem cu 3 luni in urma urticarie, si mama m-a tratat cu alcool mentolat …pentru uz extern.  Mi-a spus ca in 5 saptamani vor avea amandoi concediu si sa ma gandesc ce loc vreau sa vad, deoarece voi alege eu de data asta. Eram surprinsa si si-am spus cu o voce serioasa si ragusita : In 3420, in zona Muntilor Apuseni la golfurile de campie.

Mama a inceput sa rada si mi-a spus ca mai am ceva de asteptat. E atat de senina si calma..nu inteleg cum poate. A venit tata.

- Hai Dada in camera sa vezi surpriza!

A aprins lumina….parintii ii inlocuisera cabina de telefon cu o imitatie de masina a timpului cu mecanisme aproape reale. Insa s-a surprins pe ea atunci cand a vazut-o. Ii pierise pe loc dorinta de calatorie in timp. Se stinsese totul, parca o gaura neagra ii inghitii toata dorinta, toate informatiile stranse, toata munca….

- Stiti, eu vreau sa raman cu voi . Si 2012 e frumos! Cabina va fi un capitol incheiat din viata mea pe care il voi accesa daca voi simti nevoia. Va multumesc ca ati inteles pasiunea mea. Acum as vrea sa fiu singura. Noapte buna!

Dorinta mea…abia se transformase in plan. Si acum ce fac? Nu mi-a mai ramas nimic; cum fac rost de alta dorinta, cum se face rost de dorinte? Sa-i sun pe baieti…

- Buna, Radu! Care e dorinta ta?

- Hei, Daria! Ce s-a intamplat?

- Care e dorinta ta?

- Esti ok? Ai o voce ciudata.

- Da…nu mai plec in viitor. S-a terminat planul.

- Serios? Cum s-a intamplat minunea?

- Ah…da, stiu ca pare amuzant, dar chiar credeam in tot si acum toate principiile mi s-au dat peste cap. Ai mei mi-au inlocuit cabina telefonica cu ceva masinarie ce imita una adevarata de calatorit catre viitor si in momentul ala mi-a pierit toata pasiunea de time traveler.

- Felicitari and welcome to reality! Serios, hai cu noi maine la MNAC, e o expozitie faina, instalatie si muzica experimentala, acolo sigur te transpui in alta lume.

- Da, cred ca mi-ar prinde bine. La ce ora iesiti?

- Pe la 18:30 plecam de aici, la 19 incepe.

- Ok, super! Ne auzim maine la un telefon.

- Bine, Daria, servus!

- Pa!

Ceva se schimbase. Nu stia cum, daca in bine sau in rau si nu avea rabdare. Pentru prima data ura sa astepte sa treaca mai multe evenimente, sa ia decizii, pentru a descoperi daca este bine sau nu. Dar isi dadea seama ca starea oricum oscileaza si fericirea deplina sau multumirea de sine sunt concepte utopice. Ele exista doar daca le lasi tu sa existe.

A doua zi se trezi usor ametita, parca ar fi vegheat toata noaptea. Se uita in jurul ei si nu-i trecea niciun gand in minte. Misca o mana sa vada daca are forta si cu greu isi atinse fruntea. “ Trebuie sa ies cu bicicleta, sunt anemica ..n am vlaga. Nu mai pot sta mult in camera asta! ..ah super! Mi-am distrus planul meu de-o viata si acum cand am camera mea o urasc ; din ce in ce mai bine! “

Si-a luat bicicleta, mp3-ul si dadu la maxim un Vivaldi care sa o trezeasca. Nu s-a oprit timp de o ora, dupa care se aseza langa un lac si inchise ochii.

Dupa ceva timp si-a reluat traseul catre casa.

Incepuse sa se inoreze si sa bata vantul iar Daria inca era departe. Accelera cat putu de tare pentru ca incepuse ploaia dar din cauza umiditatii cazu de pe bicicleta. Isi scrinti glezna si nu mai putea merge, insa un batran, doctor, se opri langa ea si o duse in casa lui din apropiere.

- Ia spune-mi copilas, cum ai cazut?

- Achh…nu-mi spuneti copilas, va rog! Nu stiu sincer..s-a intamplat. Cred ca eram prea disturbata de anumite ganduri.

- Ah, asa mica si plina de ganduri? E o perioada frumoasa a vietii, profita de tinerete si fii cu mintea limpede.

- Stiti cumva cum se poate calatori spre viitor? Aveam un plan acum ceva timp si am renuntat la el.

O pauza lunga …..

- E ciudat, dar iti spun, cand eram de varsta ta am avut aceeasi dorinta. Vroiam sa calatoresc in anul 3420.

 Daria se ridica de pe scaun dar se prabusi la loc din cauza durerii de la glezna.

- 3420?!

- Da, stiam ca apartin acelui an, nu stiu cum sa explic asta dar era ca o chemare.

- E incredibil! Lucrurile chiar nu sunt intamplatoare. E acelas an in care vroiam eu sa ajung. Oau, nu-mi vine sa cred!

- Asteapta aici, am ceva sa-ti arat. Daca crezi ca iti vor fi de folos sunt ale tale.

M-am gandit atunci ca imi va aduce o cutie de carton veche, de cand era el de varsta mea, plina cu materialele sale de documentare pe care le-a strans sarguincios insa fara sa gaseasca vre-un tunnel catre 3420.

- Uite cutia asta. O poti deschide.

- Here we go…ma gandeam eu.

- Am aici pietrele de la rinichiul meu drept.

- ?!

- Ca sa poata fi palpabile a trebuit o operatie si ceva s-a modificat in organismul meu. Orice incercare de a accede catre ceva implica modificari majore in corpul Universului. E ca o incercare fortata de a avea un lucru care nu apartine nimanui si nu e destinat sa apartina cuiva dar u te incapatanezi sa-l ai cand de fapt si de drept e in tine pentru ca a luat nastere in mintea ta.

- Ok, e un pic infricosatoare analogia, dar apreciez. Ar trebui sa plec acasa, multumesc pentru tratament si va voi lasa pietrele, nu vreau ceva ce nu-mi apartine.

- Ai grija sa stai in pat azi. Nu forta glezna.

- O zi buna!

- La fel!

Simteam ca lumea o ia razna. Trebuia sa fac ceva care sa ma tina in realitate.

M-am intors in caminul unde statusem 3 ani, pe acelasi hol, si m-au invaluit amintirile. M-am sprijinit de caloriferul de langa geam si ma simteam ca acum 2 ani cand parasisem caminul; erau sentimente de renuntare, resemnare, maturizare si abandon. Am mai ramas 5 minute si am alergat pe hol sa ies cat mai repede de acolo.

Am ajuns acasa epuizata din nou. Insa imi dadeam seama ca trebuie sa imi revin si sa imi cumpar ochelari de cal  pentru zile noroase.

M-am asezat in pat asa cum cade o caramida …an` that make sense. Asa cum cade un om de 53 de kilograme in pat…asa am cazut si eu.

(Vali, tu esti primul care citeste povestirea asta! Felicitari!)

E 18: 43….e 18:43!? Ah…trebuie sa plec la MNAC! Numai eu puteam sa uit.

Si-a luat Daria ruxacul si se bucura ca nu mai face parte dintr-o povestire pentru copii, deoarece Iulia nu mai avea timp sa scrie inca 93 de pagini pana pe 1 octombrie.

Timpul ei fusese luat de Ioana, care vrea sa modifice sigla pentru a 3-a oara!!!

Oricum, Daria pare muuult mai relaxata decat inainte.

S-a intalnit cu baietii la Unirii, au asteptat-o ca de obicei si s-au delectat cu cate 3 cheeseburgeri fiecare.

Nu stiu cum trece timpul in Norvegia, dar in Romania esti mereu ocupat iar la sfarsitul zilei nu-ti aduci aminte ce-ai facut.

Si totusi se traieste frumos.

L

D

O

dupa coffee

Sub o radacina stau doua paralele. Prima este ganditoare iar cealalta este paralela cu ea. Cand timpul trece pe langa ele, le zdruncina atat de tare incat isi inverseaza rolurile. Unele paralele de sub alte radacini obisnuiesc sa faca asta fara sa astepte sa treaca timpul. Trebuie incercat!

Coffee and Cigarettes

Obos

de prin Vama adunate

poate am sa mai traiesc ca un copil
mai viu, mai mort;
poate mai pot sa mai traiesc din poezie.
poate am sa stau iar in cap
gandindu-ma la a fi,
gandindu-ma ca un fluture, un zbor
                                         o floare
ca un urs cu ochelari
traind din amintiri.
poate am sa fiu iar in cap savurand linistea
si astazi stiu
eu chiar stiu
n-am sa mai plang.
stiu ca am sa vad o umbra de lumina si o dorinta de iubire
focul si chitara.
am sa trag linie, o orizontala de pura nebunie
si am sa
zbor
peste
lume
si nici
pietrele
nu ma mai
trag in jos.
sunt un pescarus
sunt ca o pana
ce-si spune
n-are sens
sa nu aiba sens
n-are sens
sa-ti faci griji.
Bob ne saluta pe toti de acolo de sus
si Jim din sicriul lui colorat peste viata,
e viata si iar viata,
o alta viata din buze fierbinti.

de la Victor

cuvintele sunt ude

Daca imi vei mai vorbi vre-o data, stai cu urechea dreapta catre rasarit. Nasul sa il tii in sus iar parul sa il ai valvoi. Fatza ta vreau sa fie palida si sincera, iar cuvintele sa se inece in cea mai mare sinceritate. Vreau sa le vad iesind proaspete ca puiul din ou, umede, gata sa arate adevarul. Nu le tine in tine, astfel vei avea corpi straini in organsm si vor putrezi. Gandurile sa se loveasca de genunchii mei si de glezne si sa ma gadile sau sa ma doara, macar sa le simt. Apoi stai si gandeste-te la cum a fost ieri.

in chirie :)

In drumul meu catre taramul Undeva am intalnit multe persoane. Unele mai utile decat altele. Si m-au ajutat chiar daca incercau contrariul si le-am multumit chiar daca spuneam contrariul. Eu provin din taramul uNDEVA care nu stiu daca e diferit de primul, dar acolo lucrurile erau macar mai linistite. "linistite" sucks. I want some action! acum sunt "Nustiuunde" si e ciudat insa e exact ce imi trebuie, chiar daca simt ca ma sufoc. Daca era bine, nu era bine. Si atunci, cum o sa mai numar eu pana la 10? era numarul magic la care trebuia sa ajungi atunci cand invatai sa numeri. Nici nu mai vedeai 6sele, nici 5iul, nici 9le macar..treceai la 10 pentru ca doar el conta! si uite ca nici macar atunci nu aveai voie sa spui 1, 10. Te corectau toti, sau radeau de tine. Si cum sa faci, atunci? nu mai numeri? in niciun caz! Incepi sa ghicesti ordinea pana o gasesi, iar ceilalti iti vor spune : Bravo, ai invatat sa numeri pana la 10! ce copil destept! ...? nici asa, doar ai orgoliu, trebuie sa numeri in gand, sa te auzi doar tu, sa simti ca asa iti e bine...si...da!

Marvin

cum sta treaba cu fericirea? pai asa: iei un cui si un ciocan. Bati cuiul intr-un borcan de sticla si incerci sa nu il spargi. Daca vei reusi asta, nu ai rezolvat nimic. Esti doar mandru ca imposibilul a devenit realitate. Am in varful degetelor o gadilatura de taste. Si e placut. Si atunci te intrebi: e normal sa ma bucur cand imi zambeste un pescarus in timp ce imi beau cafeaua in parc? nope!!!
oricum ar fi, trebuie sa rupem cateva hartii dintr-un caiet  personal, vechi, poate unul cu literele alfabetului din clasa I, si sa vedem daca ne doare. Si daca te doare, ce inseamna asta? nu stiu, gandeste singur!
si ar mai fi multe idei, si voi mai scrie iar voi sa va ganditi mult la ce va zic! Acum plec la Marvin, Bubu! :)

si voi?

ce e? o forta. cum actioneaza? nu stiu dar e puternica. de cand actioneaza? de acum doua luni. a aparut brusc senzatia? treptat. Poti trai cu ea? da. in unele momente e dureros. vrei sa dispara? vreau sa se concretizeze.

toate astea. nu mai aud. ah, acum da. e prea liniste si ma deranjeaza.

e ceva dar nu stiu ce

Nu se vede nici cum alearga, nici cum doarme, nici cum . Iarna se observa doar cand paseste pe zapada si toamna doar cum se contureaza in ploaie. Primavara si vara dispare, nici ea nu stie unde. Undeva la mijlocul drumului se intersecteaza doua triunghiuri, unul purpuriu si unul albastru, nasc un altul, nu stiu cum reusesc. Si apoi cad multe linii. Acopera masa de joc si cineva incepe. Extrage primul pai albastru si reuseste sa faca asta fara sa le miste pe celelalte. Cel verde il va misca pe cel rosu, asa ca primeste o pedeapsa - o executa. Se face o liniste funebra. Roz. Cand s-a luminat afara masa era plina de elastice de par. S-a demachiat si a adormit.

rostogolirea unui cub

Un strain s-a intalnit cu un alt strain intr-un loc plin de straini. Vorbeau limbi straine si era dificil sa se inteleaga. Si-au strans mainile in semn de prietenie si au spus, fiecare in limba lui, sa mearga la umbra unui elefant ce statea intins, mort de 2 zile, la soare. Au inceput sa povesteasca de unde proveneau si se ascultau, incercand sa intuiasca din intonatie ce vor sa spuna. Cateodata cel care asculta se mira si chiar radea la unele sunete ce pareau a fi dintr-o intamplare haioasa.

si chiar daca bate vantul sau s-a stricat tastatura, sau poate ti-a cazut patura din pat in timp ce dormeai intr-o camera rece, n-o sa ajungi acolo.

Oaie si Fane

Oaie a umplut tavanul de chei. Le-a atarnat de cate un cui pe fiecare si doarme cu usa si ferestrele deschise pentru a se forma curent. Doar atunci cheile canta. Planuieste sa umple si podeaua cu chei pentru ca, de cate ori merge sau alearga prin camera, ele sa sune frumos. Ieri, de exemplu, a fost pana la magazinul de vizavi, unde Fane repara chei. II pastreaza in fiecare zi cel putin 19, iar Oaie, la 15: 47 e prezent sa le ridice. Nu ii da bani, ci ii lasa pielita de la unghii, pentru ca asta colectioneaza Fane. Nimic ciudat pana acum si nici de acum incolo. Totul se petrece intr-o armonie deplina si in conformitate cu legile naturii. Acum, arunca-te pe geam!

cdefg

Univers apatic

Pagina 45 de la cartea abia începută este nemulțumită. Nu îi place cum o citesc...ori nu am intonația corectă, ori trec peste micile detalii care, pentru mine, raportat la toată cartea, nu sunt importante, însă pentru ea, o pagină, sunt esențiale. Atunci o iau de la capăt și o recitesc. E adevărat, îmi dezvăluie stări atât de diferite de cele experimentate la primul contact vizual, încât aș putea să jur că a schimbat printr-o minune ordinea rândurilor. Începe să devină un joc absurd, simt cum mă pierd în lecturarea acelei pagini; cred că am citit-o de 117 ori până acum și încă descopăr lucruri noi. Un lucru important este că nu am găsit semne de punctuație, trebuie să le intuiesc și să îmi dau singur seama de sensul cuvintelor. Renunțarea este câteodată o mișcare bună, iar în cazul meu, poate că ar trebui să o aplic. Spre mirarea ei, aruncă paharul jos iar cioburile de cristal s-au extins, formând un univers apatic.

lonely boy

http://www.youtube.com/watch?v=YEcMJxD3erg

=

pestisorul argintiu se intalneste pe mare cu oglindirea lunii.

- ce este noaptea?

-noaptea este o cortina intunecata. apare doar atunci cand nu vrei sa vezi.

-ce sunt valurile?

-semenii tai.

-ce este un curent?

-timpul.

-ce esti tu?

-o iluzie.

-ce sunt eu?

-intr-o perioada moleculara a vietii mele am avut o revelatie. canile nu coincid intotdeauna iar pastilele nu te vindeca. sa ai spor la carat saci de gelatina atunci cand vrei sa ajungi de fapt inginer!

pe scurt

Mă chinui să nasc. Sensul e altul atunci când spun Csan ăs iunihc ăm. Nu ne vom oglindi niciodată cum trebuie.

faima mainii

A scris urmatoarea poezie:

Frunza verde de rasina

Azi imi cumpar o masina.

Vreau ritm si n-am.

Si nu imi pasa,

Nu mai citi atat!

Vreau sa merg in Monaco

Sa ma uit la un castel.

Poetul a ajuns faimos cu acest poem, deoarece avea trei maini.

Sa nu te astepti ca lumea sa te placa pentru ce crezi tu ca te place.

Poetul a murit cu impresia ca este apreciat pentru inovatie.

ilustrată de http://nichitacristian.blogspot.com/

corina si sudura

-Corina!

-Plec in lume!

-Mai stai, te rog!

-Adio!

-Spune-mi un ultim gand, macar.

-fiare, sudura, cal cu globulete la cap.

-Iti multumesc. Am fi avut copii frumosi...

Tocmai se construia o Catedrala, iar in structura ei de fier era captiv un cal cu globulete. N-am intrebat-o pe Cori ce culoare erau, dar stiu ca ii placea foarte mult verdele. Atat de mult...

Calul a fost zidit, iar Manole era atat de confuz incat nu s-a mai aruncat, ci a ramas acolo pana l-a ajutat cineva sa coboare.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

MO

OM. Poate contine urme de ficat sau unghii. Se pastreaza la temperaturi cuprinse intre - si + grade C, iar temperatura interna trebuie sa se mentina la ~ 37 grade. Trebuie alimentat, agitat si pus in repaos 7-8 ore din 24. Atentie, in caz contrar poate avea halucinatii sau ramane cu tulburari la nivelul organelor interne. Se spala cu apa calduta si se parfumeaza. Are sentimente si se recomanda afectiunea. Vorbiti cu el, invatati-i limbajul. A nu se lasa in depresie. Nu are garantie; nu se returneaza.

DEPARTAMENTUL EXTRAUNIVERSAL, deci EXTRATERESTRU, TARUM

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

piciorul vierului schiop

Ai cumparat un loz in plic. Nu stiu sa iti spun daca e castigator sau nu, insa iti ofer ceva pretios. Povestea unui vier schiop. A aparut in mai multe ziare cunoscute din NY, a facut ocolul Lumii si a ajuns tot acolo, iar multi oameni s-au vindecat de amigdalita citind acea poveste.

In Romania, povestea a ajuns tarziu, pe la 2 noaptea, dar ce e cel mai important este ca ai fost la MȚR, `Muzeul Țuturor Romanilor`.

Nu deveni trist! NU=negatie, deveni=deja a inceput procesul, trist=sad.

Vierul este o specie roz. Piciorul sau era plin de viermi si a trebuit amputat, iar multi si-au vomitat amigdalele cand au auzit asta. Trebuie sa rezisti, oricine ai fi, dar nu uita: nu esti oricine, oriunde, oricum si oricand.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

2 vechi

Dragobetele

sunt doua babe. (baba = peste 75 de ani)

Le place sa barfeasca. Au ramas vaduve de cand aveau 45 de ani fiecare si n-au mai avut pe nimeni de atunci. De multe ori priveau intr-o sticla cu apa, urmarind procesul de evaporare. Vara alergau goale pe camp pentru a simti adierea diminetii si se scaldau in singurul lac de acolo. Albisera.

Acum sunt cunoscute ca aducatoare de dragoste..parca. Dar adevarul este cu totul altul. Singurul lucru pentru care au ramas in istoria traditiei este unul necunoscut.

Proiectand aceasta imagine asupra sarbatorii cu o importanta atat de mare, ne dam seama ca trebuie sa devenim aviatori pentru a ateriza cu bine din norii care stau in jurul capului nostru.

Predispusi la inot, copiilor li s-a administrat xanax pentru a redeveni ei insisi.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

am luat rochia singur

Esti baiat.

Ti-ai pus arcuri pe maini si te-ai machiat cu fardurile mamei tale. Ai luat o rochie, o pereche de pantofi si ti-ai imaginat ca esti femeie. Pentru prima data.

Cum e?

Ti-ai rupt un toc iar fardul s-a intins de la lacrimi.

Este altfel.

Acum esti gata sa intrii pe scena. Suna la usa, o sa-ti raspunda dl. Pix. Spune-i ca te-am trimis eu, vreau sa te scrie si sa ai succes pana in martie.

Pasta s-a terminat repede iar tu ai ramas dezbracat, fara rochie...fara pantofi.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

dna Zoe

Imaginatia se poate juca cu mintea ta. Nu o provoca foarte des si nici foarte mult. La un momentdat s-ar putea sa traiesti in lumea imaginara mai mult decat in cea perceputa de mintea ta aparent lucida.

Sa-ti explic:

Dl. Luca era un om. Vecin cu d-na Zoe. Nu avea job, dar facea multi bani. Cum? Avea imaginatia bogata. Oameni fara imaginatie veneau la el, ii dadeau un subiect din viata lor, iar el trecea intr-o transa si isi imagina situatia in locul clientilor. Pana in ziua in care d-na Zoe a murit.

Acum intelegeti de ce trebuie sa fiti precauti?

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

Defragmentarea la gaini

Pretentia creste. O apunca de-o aripa si o pune pe butuc. Gaina sare si fuge dar nu mai vede pe unde, deoarece priveste neclintita cerul. Intotdeauna a fost stapana in casa. A taiat tot felul de animale iar ieri a implinit 88 de ani.

A scos matele, stomacul sau pipota, fierea cat mai repede, inima, plamanii..si ce mai era acolo. A spalat-o si a pus-o in frigider.

Copii erau la oras acum si asteptau sa vina gaina cu trenul.

Ziua juca sah cu sotul ei iar seara medita mult.

Nici cu mielul nu era usor, dar se aduna toata familia atunci.

Acum primeste doar sticle goale pentru reciclare si lipici cu aroma de migdale, iar daca ea n-ar fi existat nu mai ningea vara cu baloane.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

lumanarile, periculoase pentru nas

Cand te trezesti dimineata ...

si ai un deget in nas. Ce ai visat? Probabil ca suflai in cele 132 de lumanari ale tortului tau, iar una ti-a intrat intr-o nara, arzandu-ti parul de acolo. Da, asta e, clar!

Degetul statea in nas dinainte, insa, neputand sa respiri a trebuit sa visezi ceva care sa te trezeasca. A fost un stimul salvator. Te-ai trezit, insa cu frica, credeai ca-ti va lua foc orbita dreapta. Ai ramas in pat cu degetul in gura; il muscai atat de tare incat ai inceput sa gemi. GEM pe paine.

REKLAMA LA GEM de pepene galben.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

supravietuirea este o arta, la fel ca mararul

O carte nedorita a fugit din raftul librariei. A intrat in calea multor persoane, insa toti o dadeau laoparte dupa ce o rasfoiau in doar cateva secunde.

Era trista.

Mergand pe strada, s-a oprit in fata unei vitrine si s-a deschis pentru a se privi. A avut un soc imens. De ce? Va zic la final.

A ajuns pe rafurile librariei din gresala sefului de tipar. Sotia sa se despartise de el, deoarece nu putea gati nicio mancare cu marar.

Cartea era goala.

ilustrata de http://nichitacristian.blogspot.com/

de-ale serii

As manca culori. Culoarea unghiilor mucegaite, a peretilor mucegaiti, a rosiilor mucegaite si a tastaturilor mucegaite. Este o culoare tare placuta care te duce cu gandul la viata; o microviata in dezvoltare. Acum nu imi mai tremura calcaiul, dar inainte de terapie se intampla asta zilnic; eram agitata. Acum pot alerga pe calcai, pot manca cu calcaiul si chiar pot sa pictez cu calcaiul. Cum? Imi infig o pensula in calcai si pictez. In emisiunea lui I. Hinstin a fost invitata o fetita de 3 ani care putea sari 3 m in lungime de pe loc. Dar asta nu conteaza.

Omul si Gaina

Gaina nu poate dormi mai putin de 32 de ore pe zi. Are multe activitati cat timp este treaza. Cu ochii ei rosii trebuie sa priveasca tinta pamantul; sa-l strapunga si sa vada acolo tot dezastrul uman. Vede toate umbrele popoarelor, impregnate in praf, apa, microparticule si micromicroparticule. Stie ca oamenii au oase, pentru ca mereu isi ciupeste stapana de tibie. Dar stapana nestiind cat de importanta e gaina o ia de aripi si o adanceste in cele mai reci si adanci ape (din galeata) ca sa o scoata din amorteala si nebunie. Gaina, naucita, plina de apa merge in curte unde incepe sa o fugareasca cocosul. Cocosii sunt inutili. Ei nu vad in pamant umbre, nu vad suflete si nici nu ciupesc tibia. Sunt doar mai puternici, iar ochii lor vad doar ce vrea mintea lor sa vada - Gaina. Apoi gaina mai trebuie sa faca niste forme ovale unde se afla tot secretul universului. Nimeni nu stie inca, dar la inceput a fost oul. Gaina vrea sa zboare, dar ii place atat de mult sa priveasca centrul pamantului incat ii e greu sa se desprinda de aceasta materie, cea mai scumpa de fapt de pe Terra. Omul inca nu stie, dar ea stie. Aurul e insignifiant fata de pamant. Totusi el traieste cu iluzia asta. Omului ii place sa minta si sa se minta. Dar gaina nu stie sa minta. Ei ii place doar sa zdrobeasca pamantul, sa il arunce in toate partile, poate va gasi o cale de a anunta omul ca lucrurile stau pe dos fata de cum le stie el.

in curs.....

iuc

Proiecții. Cu imagini nedefinite. Nu se concretizează nimic în mintea sa.

Încercase un zbor pe care nu îl mai zburase; un zbor peste sine care avea să-i arate adevărul. Își mușcase mâinile în tot timpul ăsta iar ochii se goliseră de orice realitate. Parcă îmbătrânise cu 10 ani; părea mutilat de clipele adevărului care îl goleau celulă cu celulă. Spera să se termine...dar el deja nu mai exista..era doar o durere a minții. Trupul se evapora.

Iepurașul de Paști a venit și a pus 5 ouă galbene lângă el;