aveam 13 ani. Eram din nou clasa a VII-a . Stăteam lângă geam..nu numai eu, ci toți colegii mei împreună cu profesorul, câteodată și cu directorul. Era noapte și ni se spusese să stingem lumina. Ne uitam spre orizont și așteptam să apară torțele aprinse. A fost un moment de sinceră dragoste pentru viață, lipsit însă de orice valoare. Încă nu se anunțase venirea lor și asta ne agita și mai mult. Începea sau nu războiul? Nu stiu ce s-a întâmplat până dimineață, dar știu că se anunțase pacea. Am plecat împreună cu câțiva colegi către satul vecin iar pe drum, una din fete mi-a oferit 4 caise încă verzi. Am alunecat pe iarbă oprindu-ne în ușa din lemn a barului care s-a deschis cu un scârțâit jalnic. Unul din colegi, fiul barbatului retardat din sat, s-a urcat în copac de unde a văzut totul. Eu nu îmi amintesc ce s-a întâmplat, dar stiu ca au ieșit trei soldați turci din bar și au început sa tragă în noi...
PS: e greu de povestit un vis
Un comentariu:
sa fi vazut bataia cu rusii!
Trimiteți un comentariu