Da. Multe sticle și mult zgomot făcut aiurea. În mijlocul străzii, vre-o 5 insi protestează. Sparg sticle. Am aruncat și eu una, să văd dacă simt ceva, ură, satisfacție, dar nimic. Ceața începe să coboare așa că plec acasă. Doar Facebook ne mai poate salva. Acolo ne găsim jumătatea, ne promovăm, ne plângem, mâncăm, ne pișăm...Ăsta este viitorul! Și eu am pagină pe Facebook. Păcat că e ceață.
Umblam ieri printr-o piață. N-am vrut să cumpar nimic, dar când am iesit de acolo am observat că aveam două pachete de ȚigăriȚigăriȚigărițigărițigărițigări, un buchet de urzici și un Iphone. Toate la 300 lei. Cred că m-au păcălit! Fac aproape tot ce mi se spune..parcă mă hipnotizează..cum să le fac față? Cred că tot ceața e de vină. E atat de straniu să nu mai vezi nimic. Mă împiedic de oameni, ne lovim...dar nimeni nu mă înjură.Nu mă înjură pentru că nici ei nu mă văd..s-au obișnuit. Obișnuința omoară neuronii. Nici nu mă mai chinui să analizez situația..s-a format un reflex nenorocit. Oricum nu înjuram..nu știu de ce...dar câteodată explodez. Să vezi atunci cine sunt eu! Dar e ceață, n-ai să vezi nimic!
2 comentarii:
Imi place ideea. Un pic dubioasa, dar asa esti tu :))
:D merci. am primit mesajul tau, as fi vrut sa fiu si eu acolo:P. Tocmai vorbeam ceva de HIM ieri cu o colega si spuneam ce fan inflacarat am fost :)) ti as fi raspuns dar n am credit :( Te pup, me tare dor de u, Lauri! :*
Trimiteți un comentariu