vineri, 18 martie 2011

Podul

În timp ce Eliza număra pietrele, fratele ei plătea vânzătorului. Nu se mai dau la saci. Clienții sunt nemulțumiți din cauza nisipului pe care îl găsesc și care îngreunează produsul. Cuțitele s-au tocit și s-au gândit să cumpere un topor. Trebuie tăiate foarte subțire, mai subțire decât o felie de pâine. Da, se sparg, dar nu trebuie să fie uniforme. Podul trebuie însă să arate perfect având în vedere că unește Cele Două Lumi. Înainte fusese un alt pod construit de un mare arhitect, pe nume Rinocaerum Rapsidum, însă nu a putut rezista mai mult de 3 milenii. Serium și Eliza vor pune primele pietre și le vor lipi cu păr uman amestecat cu ceară. Va dura mult, dar preferă să se sacrifice pentru urmasi; cineva trebuie să aibă acces la cealaltă lume.
Acum, la 300 de ani de la terminarea podului, cei care se văd, împreună cu cei pe care nu îi văd și nu îi aud, dar care îi văd și aud pe cei care se văd, fac o mare sărbătoare. Chipurile celor doi constructori sunt sculptate în piatră și gravate pe moneda orașului devenind un simbol al întregii regiuni. În timpul celui de-al doilea dans, Regele este omorât de o săgeată ce venea dinspre turnul principal. Regina reușește să scape, deoarece un cerșetor se va arunca în fața ei și va primi cealaltă săgeată. Se pare că cei pe care nu îi văd și nu îi aud încep răzbunarea. Unirea Celor Două Lumi a fost o greseală. Vor dărâma podul însă după ce vor distruge orasul și vor omorâ toți oamenii în afară de Regină. Aceasta va muri de foame.

Niciun comentariu: