am ajuns. peisajul este diferit, ma asteptam la ceva mai putin spectaculos. si uite cum se intinde in fata mea, triumfand si stralucind din toate particulele. aici pot sta cat vreau; aici devine gandul palpabil, aerul prinde forma iar eu nu ma pot vedea, dar simt toate moleculele din care sunt alcatuita.
aici, orice gandesti, desenezi, vorbesti, prinde viata. vor sta langa tine ca niste copii, asteptand sa-i aduci la forma completa, initiala, la tabula rasa. nu poti sa minti, sa ascunzi nimic, nici macar de tine. ti se vor expune in fata vorbele, tacerile, ezitarile... e bine sa ai constiinta treaza, altfel nu iti vei aminti nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu