desi statea in intuneric, am distins parul usor valvoi si privirea pierduta dupa munti. sigur zambea, imi puteam da seama dupa barbie, dar era un zambet care afla adevarul. zambetul ala pe care il ai cand iti dai seama cat de ignorant ai fost. a ramas acolo pana dupa apus, vroia sa vada Closca cu pui inainte sa se intoarca.
adancea in pamant o creanga de stejar intr-un stil mecanic, inconstient, nascut dintr-o framantare mai veche care iesea la suprafata odata cu stelele. in intuneric vezi totul. respira incet, incordat, si privea din umbra asteptand.
doar ca ajungea in anumite conditii, iar una din ele era sa nu astepti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu