Pliculețele roșii de ceai ale Elenei

Sunt multe..... buchete de pliculețe! Stau agățate pe un perete alb și îl pătează. În jurul lor, s-a format o aură roșie absorbită de varul stins. Elena se gândește cum să le organizeze. Poate să le pună în linie dreaptă să îmbrățișeze toată camera, sau să le suspende de tavan pe toată suprafața lui; sau să își facă o perucă. Poate ar face un instrument de cântat și le-ar transforma pe toate în clopoței.....e epuizată. Se întinde în patul cu lenjerie albă pe care picură ceaiul rămas din pliculețe. Un strop îi cade pe obraz și se amestecă cu o durere nedescoperită. Își dă seama că trăiește încă și începe o dramă. Se simte aroma de coacăze și se trezeste cu greu. Afara e iarnă și cineva taie porcul în curte pe zapadă. Totuși, va mânca șorici astăzi.