Ea este un cablu de internet. In camera de camin e calcata in picioare de toti studentii. Ar fi fost o poveste de Craciun, dar n-are haz. O las neterminata asa cum am lasat multe povestiri. Asta e un blog pentru cine are rabdare sa-l citeasca. L-as fi facut pentru toata lumea dar ar fi trebuit sa vorbesc despre lucruri care nu imi apartin. De exemplu despre un motor de tir; nu ar fi citit foarte multi daca scriam ce componente are..insa scriind ca motorul a avut un soc cand a fost pornit si a sarit din masina la ciocnirea cu limuzina Ambasadei Americane din Romania unde se afla fratele tau, poate ai fi citit pana la capat sa cauti poanta. Ai fi vazut ca nu exista sau finalul era al unui scriitor care a incercat sa se sinucida. Sa mai scriu sau nu? pai scriu...
Am gasit astazi un dialog intr-un sertaras al materiei cenusii intre o tipa si un tip.
Nu are final..poate nici inceput. Sau a inceput undeva in alt spatiu si s-a continuat in timp ce mergeam pe Grivitei.
-Poate ca ar trebui sa pleci!
-Ok, plec.
-Esti las, trebuie sa ma intorci din drum, sa mai incerci!
-Vrei sa mai fim impreuna?
-Nu.
-Ok, ma intorc in Cluj.
-Asa departe?
-Da.
-Ma gandeam sa mai discutam la o cafea, ce zici?
-Pentru ce? S-a terminat, nu asa ziceai?
-Stiu dar totusi...
De doua saptamani imi caut haine. Nu ma regasesc in nimic. Cred ca voi ramane in haine de vara iarna asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu