Multă multă multă ceață

Da. Multe sticle și mult zgomot făcut aiurea. În mijlocul străzii, vre-o 5 insi protestează. Sparg sticle. Am aruncat și eu una, să văd dacă simt ceva, ură, satisfacție, dar nimic. Ceața începe să coboare așa că plec acasă. Doar Facebook ne mai poate salva. Acolo ne găsim jumătatea, ne promovăm, ne plângem, mâncăm, ne pișăm...Ăsta este viitorul! Și eu am pagină pe Facebook. Păcat că e ceață.
Umblam ieri printr-o piață. N-am vrut să cumpar nimic, dar când am iesit de acolo am observat că aveam două pachete de ȚigăriȚigăriȚigărițigărițigărițigări, un buchet de urzici și un Iphone. Toate la 300 lei. Cred că m-au păcălit! Fac aproape tot ce mi se spune..parcă mă hipnotizează..cum să le fac față? Cred că tot ceața e de vină. E atat de straniu să nu mai vezi nimic. Mă împiedic de oameni, ne lovim...dar nimeni nu mă înjură.Nu mă înjură pentru că nici ei nu mă văd..s-au obișnuit. Obișnuința omoară neuronii. Nici nu mă mai chinui să analizez situația..s-a format un reflex nenorocit. Oricum nu înjuram..nu știu de ce...dar câteodată explodez. Să vezi atunci cine sunt eu! Dar e ceață, n-ai să vezi nimic!

Podul

În timp ce Eliza număra pietrele, fratele ei plătea vânzătorului. Nu se mai dau la saci. Clienții sunt nemulțumiți din cauza nisipului pe care îl găsesc și care îngreunează produsul. Cuțitele s-au tocit și s-au gândit să cumpere un topor. Trebuie tăiate foarte subțire, mai subțire decât o felie de pâine. Da, se sparg, dar nu trebuie să fie uniforme. Podul trebuie însă să arate perfect având în vedere că unește Cele Două Lumi. Înainte fusese un alt pod construit de un mare arhitect, pe nume Rinocaerum Rapsidum, însă nu a putut rezista mai mult de 3 milenii. Serium și Eliza vor pune primele pietre și le vor lipi cu păr uman amestecat cu ceară. Va dura mult, dar preferă să se sacrifice pentru urmasi; cineva trebuie să aibă acces la cealaltă lume.
Acum, la 300 de ani de la terminarea podului, cei care se văd, împreună cu cei pe care nu îi văd și nu îi aud, dar care îi văd și aud pe cei care se văd, fac o mare sărbătoare. Chipurile celor doi constructori sunt sculptate în piatră și gravate pe moneda orașului devenind un simbol al întregii regiuni. În timpul celui de-al doilea dans, Regele este omorât de o săgeată ce venea dinspre turnul principal. Regina reușește să scape, deoarece un cerșetor se va arunca în fața ei și va primi cealaltă săgeată. Se pare că cei pe care nu îi văd și nu îi aud încep răzbunarea. Unirea Celor Două Lumi a fost o greseală. Vor dărâma podul însă după ce vor distruge orasul și vor omorâ toți oamenii în afară de Regină. Aceasta va muri de foame.

in timp ce dormeam...

aveam 13 ani. Eram din nou clasa a VII-a . Stăteam lângă geam..nu numai eu, ci toți colegii mei împreună cu profesorul, câteodată și cu directorul. Era noapte și ni se spusese să stingem lumina. Ne uitam spre orizont și așteptam să apară torțele aprinse. A fost un moment de sinceră dragoste pentru viață, lipsit însă de orice valoare. Încă nu se anunțase venirea lor și asta ne agita și mai mult. Începea sau nu războiul? Nu stiu ce s-a întâmplat până dimineață, dar știu că se anunțase pacea. Am plecat împreună cu câțiva colegi către satul vecin iar pe drum, una din fete mi-a oferit 4 caise încă verzi. Am alunecat pe iarbă oprindu-ne în ușa din lemn a barului care s-a deschis cu un scârțâit jalnic. Unul din colegi, fiul barbatului retardat din sat, s-a urcat în copac de unde a văzut totul. Eu nu îmi amintesc ce s-a întâmplat, dar stiu ca au ieșit trei soldați turci din bar și au început sa tragă în noi...


PS: e greu de povestit un vis