ramase pe munte

La poalele amalgamului de sunete s-au aruncat oamenii siroaie. Se pregateau de eliberare. A durat atat cat sa intelegi primele legi ale naturii si ai ramas cu un gust dulce precum fericirea din nimic. De unde ai primit linistea? Te-ai destructurat in natura, atat cat sa te camuflezi in peisaj. Ai privit cum urca muntii, cum se sparg in mii de pasari care inghiteau apoi norii. Care era pasarea multiplicata? Poate cea de pe rochie. Am plecat sa culeg cateva flori pentru coronita dar pamantul era o trambulina gelatinoasa. Apa isi schimbase textura. Iar eu continutul. Supa crema de usturoi a fost binevenita.

reflexia

Un ghemotoc de hartie se rostogoleste pe un trotuar laturalnic, printre frunze. Incepuse sa ameteasca destul de tare, dar s-a oprit brusc, intr-o vitrina. S-a uitat cateva minute la reflexia sa pana si-a dat seama ca era destul de prafuita. Nu mai stia de cine fusese rupta si de ce, insa provenea dintr-un caiet de matematica si putea zari cateva calcule nereusite, unele sterse cu furie, altele scrise cu mare grija. Ar fi vrut sa intalneasca persoana aceea, sa o linisteasca si sa ii explice ca sunt lucruri mai grele in viata si nu isi are rost razbunarea. S-a rostogolit pe spate pana s-a lovit de scoarta unui copac si a ramas sa contemple blocul din fata, asteptand, poate, sa pice un ghemotoc de hartie, aruncat cu nervozitate pe unul din geamuri.