blue moon..

Mereu m-a ajutat o privire de ansamblu asupra orasului. Atunci cand problemele mele devin prea mari, ma urc pe Casa Poporului, si ma sui in leaganul albastru de pe terasa unde obisnuia Elena Ceausescu sa se dea, atunci cand era ingandurata. Imi ridic genunchii sub barbie si privesc cerul, apoi orasul. De aici luna pare mai mica, dar cumva mai aproape de mine. Nu stiu cum a ajuns un greiere aici, dar s-a apucat de cantat; e cumva mai bine decat ieri cand se stansesera cativa sobolani si incepusera sa tropaie a libertate. Nu am uitat si nici nu o sa uit. O sa pastrez momentul asa frumos cum a fost, intr-o cutie din ceramica, ornamentata frumos cu Luna Noua.

Fegulul si puterea vointei

E o noapte libera. Sau mai degraba eliberatoare. E ca o moarte dureroasa, dar odata trecut pragul, nu te vei mai uita in urma. Si vei renaste, in alta parte, cu un suflet nou.
Ciudatenia consta in mai multe trasaturi pe care le purta cu mandrie pe partea drepta si dispret pe partea stanga. Partea dreapta era acoperita cu un strat de pene sidefii, moi la atingere, cu un ochi ca de bufnita, si o gura frumoasa, de fecioara renascentista. Cea stanga insa, era plina de negi marunti si inghesuiti, care parca se luptau sa iasa la lumina, iar gura era mica si ascunsa, abia daca auzeai ce vorbeste.
Fiinta asta, asa ciudata cum era, avea o intelepciune aparte. Reusea sa identifice suferintele oamenilor si le putea usura inima de toate greutatile. Insa toate aveau un pret. La fiecare suferinta care ti se lua, trebuia sa faci o promisiune Fegulului. Si nu era dintre cele mai usoare pentru ca avea legatura tocmai cu cauza suferintei pe care acesta o identifica si nu trebuia sa o mai repeti in urmatorii 10 ani. In caz contrar, durerea revenea, de data asta, de 10 ori mai mare. TBC