dupa iluzia apusului apar stelele fantome

desi statea in intuneric, am distins parul usor valvoi si privirea pierduta dupa munti. sigur zambea, imi puteam da seama dupa barbie, dar era un zambet care afla adevarul. zambetul ala pe care il ai cand iti dai seama cat de ignorant ai fost. a ramas acolo pana dupa apus, vroia sa vada Closca cu pui inainte sa se intoarca.
adancea in pamant o creanga de stejar intr-un stil mecanic, inconstient, nascut dintr-o framantare mai veche care iesea la suprafata odata cu stelele. in intuneric vezi totul. respira incet, incordat, si privea din umbra asteptand.
doar ca ajungea in anumite conditii, iar una din ele era sa nu astepti.

jucarii pentru copii

Cautand intr-un sac de cuvinte,am ales unul la intamplare, sperand ca imi va fi de folos pe  drum. L am pus in buzunarul stang al camasii si am pornit spre locul ala care ma inalta mereu cu 2 cm de la sol atunci cand iti rosteam numele fara prima litera. M am oprit pe piatra de pe care mereu se vedea jumatate din mare si am stat sa o ascult. Cum imi canta ea asa frumos , ceva ma tot impingea in umar. Mi am intors privirea si am vazut un copil care isi invata jucaria de plus sa se imprieteneasca cu oamenii. De ce oare se ascundea in spatele jucariei? Era masca lui fara de care nu ar fi putut comunica.  Un bun mod de autoeducare inconstient dar cu rezultate certe. I am spus atunci, cu ce cuvinte mai aveam in buzunar...ah..mai aveam unul : incearca! Copilul a marit ochii si a plecat plangand spre mama lui care mi-a aruncat o privire uimita. I am zambit si m am indreptat spre mare.