cearceafuri albe

Dupa sani, cobori cateva trepte. O sa sune ca un xilofon la coborare, in note joase, usor funebre. Apoi o sa te odihnesti pe un damb, langa un lac si o sa privesti muntii din departare. Deasupra sunt tricourile albe , puse la uscat de ieri in cires. Scoarta iti zgarie un umar si, nestiind ce faci, deviezi drumul furnicilor. Tu nu vezi, dar ele planuiesc cum sa te duca in spatiul lor de provizii. Vise prea mari?  Doar pentru tine. Incep sa cada seminte de plopi si sa formeze vartejuri. Ninge la sfarsitul lui mai si te acopera ca pe un trunchi de copac cazut, uitat in padure.