luni, 14 aprilie 2014
Pe aici, pe intuneric.
Cum inaintezi, nestiind drumul? Toti mergem pe intuneric. Intunericul este sensibil ca o rana, te imbraca, dezbracat fiind, iti face ochii mari, te face mai frumos, mai destept, mai increzator, te mangaie si nimeni nu vede, te dezleaga, te lasa sa levitezi, sa privesti in gol, sa te scarpini. Te fura si te poarta in brate. Iti inchide pleoapele si te saruta pe frunte chiar inainte sa rasara Soarele.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Inaintezi pasind, unde-i intriga? Ca asa toti mergem pe intuneric, pe aici, dar cand rasare Soarele si pleoapele-s sensibile te mangaie doar sa stii deja banca asta si imediat dupa te intrebi daca mosul de pe banca de vis-a-vis, cel ce-si scarpina veverita desteapta ce-l priveste din brate cum isi poarta ochii mari si goi spre doi punkeri ce se saruta pe frunte ca unul din ei are rana la pierce, nu stie cumva cine ti-a furat pijamalele negre. Toti am fost acolo si, crede-ma Ioana, nu stie.
Trimiteți un comentariu