un picior de pahar de vin priveste vinul

doua degete incrucisate gonesc catre mainile care stiu sa le imbratiseze. danseaza in ploaia de sunete albastre, in lumina prin care abia iti vezi oglindirea din vibratiile moleculelor din aer pe care le fac oamenii aia de pe scena. si vezi acolo cum misca cineva, departe de tot, speri sa te ajunga vreodata din urma, sau sa vina in intampinarea ta. cum o fi, dar sa te gaseasca. pana atunci te uiti in gol si visezi fericirea in locuri in care nu ai ce cauta. orbi. orbi si tristi. insa e cea mai frumoasa tristetea aia, pricinuita de neimplinirea celor mai frumoase vise.

Nani, nani, puisor, 
Nani, nani, dormi usor, 
Nani, nani, puisor, 
Nani, nani, dormi usor, 
Ca mama te-o legana, 
Si din gura ti-o canta. 
Nani, nani, puisor, 
Nani, nani, dormi usor, 
Nani, nanï.

Pe aici, pe intuneric.

 Cum inaintezi, nestiind drumul? Toti mergem pe intuneric. Intunericul este sensibil ca o rana, te imbraca, dezbracat fiind, iti face ochii mari, te face mai frumos, mai destept, mai increzator, te mangaie si nimeni nu vede, te dezleaga, te lasa sa levitezi, sa privesti in gol, sa te scarpini. Te fura si te poarta in brate. Iti inchide pleoapele si te saruta pe frunte chiar inainte sa rasara Soarele.

un tricou, doi tricou, trei tricou

Si cum cautam un tricou printre hainele inghesuite din Mini Prix, am retrait un sentiment. De cautare, da. Nu stiam cum o sa arate, nu stiam daca il voi gasi, dar stiam ca il voi recunoaste. Da, el mi se potriveste. Ma regasesc in el. Uite! M-as imbraca chiar acum cu el si l-as purta prin tot orasul pentru ca sunt fericita ca l-am gasit. Acum, alte tricouri care mi-au placut demult, stau invechite in raft, sau in cel mai bun caz, le-am dat altcuiva sa le poarte. Viata e plina de tricouri vechi si noi.