predispus la inflorire si abandon

Peste scara se intinde negura gandurilor lumii fizice, finite. Se transforma intr-un vartej apoi intra ca intr-o scurgere in urechea ta. Acolo ramane ca samanta pe pamant fertil si creste si in sus si in jos, ca firul ierbii. Iese apoi pe nas, pe ochi, pe gura si te umplii de flori albe. Esti un buchet de crini. Nu mai poti clipi, vorbi, respira. Si traiesti acolo, cumva. Stii tu cum ; privesti florile din fata ta cum incep sa ofileasca pentru ca nu stai cu capul in apa si cu picioarele in pamant. Planteaza-te.