Poc! Poc! Poc!
S-a rasturnat turma de oi la vale spre o vale si mai adanca. Se rostogoleau oile si tot rostogoleau. La un moment dat au observat ca nu se mai opresc si au inceput sa se obisnuiasca cu sentimentul de spaima si sa vorbeasca intre ele. Se puneau fel de fel de probleme, cum a inceput totul, le-a impins cineva, a fost o forta a naturii, ce pot face sa se opreasca si sa ajunga iar sus unde iarba e mai buna.
Erau ametite, obosite, cu creierii ca la centrifuga. Din rostogol mai incercau sa smulga cu varful limbii cate un fir de iarba insa era din ce in ce mai obositor. Oaia neagra a vrut sa si spuna si ea parerea insa toate au inceput sa behaie si sa o acopere. Nu era bine venita nici macar acum in situatia asta de criza.
Oaia neagra s-a gandit atunci ca o sa si salveze doar ei blana daca suratele ei nu i vor ajutorul.
A inceput sa sara pe vale si si-a deschis parasuta din spate. Plutea deasupra oilor albe si isi directiona zborul catre acolo unde nu o stia nimeni.
Oile albe se rostogoleau in continuare la vale fara sa stie ca si ele poseda cate o parasuta, neverificand macar daca au una.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu