rostogolirea unui cub

Un strain s-a intalnit cu un alt strain intr-un loc plin de straini. Vorbeau limbi straine si era dificil sa se inteleaga. Si-au strans mainile in semn de prietenie si au spus, fiecare in limba lui, sa mearga la umbra unui elefant ce statea intins, mort de 2 zile, la soare. Au inceput sa povesteasca de unde proveneau si se ascultau, incercand sa intuiasca din intonatie ce vor sa spuna. Cateodata cel care asculta se mira si chiar radea la unele sunete ce pareau a fi dintr-o intamplare haioasa.

si chiar daca bate vantul sau s-a stricat tastatura, sau poate ti-a cazut patura din pat in timp ce dormeai intr-o camera rece, n-o sa ajungi acolo.

Oaie si Fane

Oaie a umplut tavanul de chei. Le-a atarnat de cate un cui pe fiecare si doarme cu usa si ferestrele deschise pentru a se forma curent. Doar atunci cheile canta. Planuieste sa umple si podeaua cu chei pentru ca, de cate ori merge sau alearga prin camera, ele sa sune frumos. Ieri, de exemplu, a fost pana la magazinul de vizavi, unde Fane repara chei. II pastreaza in fiecare zi cel putin 19, iar Oaie, la 15: 47 e prezent sa le ridice. Nu ii da bani, ci ii lasa pielita de la unghii, pentru ca asta colectioneaza Fane. Nimic ciudat pana acum si nici de acum incolo. Totul se petrece intr-o armonie deplina si in conformitate cu legile naturii. Acum, arunca-te pe geam!

cdefg

Univers apatic

Pagina 45 de la cartea abia începută este nemulțumită. Nu îi place cum o citesc...ori nu am intonația corectă, ori trec peste micile detalii care, pentru mine, raportat la toată cartea, nu sunt importante, însă pentru ea, o pagină, sunt esențiale. Atunci o iau de la capăt și o recitesc. E adevărat, îmi dezvăluie stări atât de diferite de cele experimentate la primul contact vizual, încât aș putea să jur că a schimbat printr-o minune ordinea rândurilor. Începe să devină un joc absurd, simt cum mă pierd în lecturarea acelei pagini; cred că am citit-o de 117 ori până acum și încă descopăr lucruri noi. Un lucru important este că nu am găsit semne de punctuație, trebuie să le intuiesc și să îmi dau singur seama de sensul cuvintelor. Renunțarea este câteodată o mișcare bună, iar în cazul meu, poate că ar trebui să o aplic. Spre mirarea ei, aruncă paharul jos iar cioburile de cristal s-au extins, formând un univers apatic.