raspuns: NU
Nu-mi imaginam ca se va intampla vre-odata asta! niciodata!
Cand mergeam prin parc, a venit la mine un om de vre-o 70 de ani. Mi-a spus ca il cheama Georgescu Simon. Si m-a intrebat daca am rabdare sa-l ascult 30 de minute vorbind. Nu vrea sa vorbeasca singur..de scris nu poate..nu mai vedea bine..si nu vroia ca informatiile sa treaca doar prin urechile cainilor lenesi de pe trotuar. Si am zis...noh, ce se poate intampla..il ascult si gata, dupa, plec acasa. Si a incepus sa-mi povesteasca:
La inceput numaram minutele, nu eram prea atenta, insa am auzit o intamplare cunoscuta din viata mea..de cand eram mica. O intamplare pe care n-o stiam, insa eram constienta ca mie mi se intamplase....revelatie, sa-i zicem.
"....................................................................................................................................................................."
Povestirea se terminase..omul plecase de vre-o 10 minute de pe banca si eu priveam in gol. Intr-un gol atat de mare, incat nu vedeam pe nimeni.
Imi dadusem seama ca situatia in care ma aflam era fara scapare. Orice as fi facut, nu era de folos nimanui, nici macar mie. Si am ramas pe banca pana a trecut un coleg si m-a salutat..n-am raspuns, vedeam ce face si mi-am dat seama ca innebunisem. Am avut o perioada de 3 ani in care am scris fara intrerupere:
Luna sta intr-un pahar cu apa, o bem, si infuriem copacii. Barca se scufunda in pamant din cauza greutatii mintiilor celor antici. Cei moderni sar de bucurie ca vad dincolo de orizontul pe care l-au spart cu greu batranii tai.,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,ZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzbippppppppppppppppppppppppp
se auzea un aparat. Iesisem din nebunie si mi-am citit toate insemnarile..vre-o 5000 de pagini. Dupa ce am lecturat totul am innebunit din nou iar o gaina imi ciupea o ureche.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu