sunt intr-un balon de sapun

-Asa imi place sa merg. Imi place mai mult prin furtuna, soarele ma oboseste. Cand sunt descult simt pamantul rece, ma ajuta sa gandesc.

-Oricum nu va mai fi soare pana in primavara, va fi foarte frig, te descurci?

-Nu intelegi, bro`. Uite cat de alb sunt, ca o sculptura de marmura. Cand va fi zapada, ma voi camufla si voi speria oamenii. Voi iesi ca dintr-o alta dimensiune si ii voi striga pe nume. Le ghicesc foarte bine numele, cred ca e un dar.

-Si cum te vor primi cersetorii? Macar cunosti pe cineva aici?

-Da, da. In centru` e unul pe care il chiama Cr. M-a ajutat foarte mult, voi avea un gang pe la Unirii, numai al meu.

-Schimba povestea, nu imi place..e fortzata chestia cu cersetorii. Spune mai bine ca esti miliardar in euro. Ai multe femei, insa esti gay. Iti plac barbatii inalti cu picioare subtiri. Cam tot aia pana la urma.

-Chiar sunt homosexual.

-.............

-Te iubesc!

-Si eu te iubesc!

-Vrei sa iti petreci restul vietii cu mine?

-Da.

-Cand vom pleca de aici, ce vei regreta?

-Am o stare ciudata. Am visat ieri ca am murit in acelasi timp cu bunica mea. Am cazut pe podea. Am avut un atac de cord..am simtit ca ma multiplic si am iesit treptat din corp..era foarte trist sa-i vad pe cei din jurul meu. Regret ca atunci cand mor nu mor cu totul..raman in mintile tuturor.

doar aici, la noi

cand nu ploua si nu sunt nori si mai e si vre-o unu dup-amiaza, inseamna ca vezi soarele pe cer?

raspuns: NU

Nu-mi imaginam ca se va intampla vre-odata asta! niciodata!

Cand mergeam prin parc, a venit la mine un om de vre-o 70 de ani. Mi-a spus ca il cheama Georgescu Simon. Si m-a intrebat daca am rabdare sa-l ascult 30 de minute vorbind. Nu vrea sa vorbeasca singur..de scris nu poate..nu mai vedea bine..si nu vroia ca informatiile sa treaca doar prin urechile cainilor lenesi de pe trotuar. Si am zis...noh, ce se poate intampla..il ascult si gata, dupa, plec acasa. Si a incepus sa-mi povesteasca:

La inceput numaram minutele, nu eram prea atenta, insa am auzit o intamplare cunoscuta din viata mea..de cand eram mica. O intamplare pe care n-o stiam, insa eram constienta ca mie mi se intamplase....revelatie, sa-i zicem.

"....................................................................................................................................................................."

Povestirea se terminase..omul plecase de vre-o 10 minute de pe banca si eu priveam in gol. Intr-un gol atat de mare, incat nu vedeam pe nimeni.

Imi dadusem seama ca situatia in care ma aflam era fara scapare. Orice as fi facut, nu era de folos nimanui, nici macar mie. Si am ramas pe banca pana a trecut un coleg si m-a salutat..n-am raspuns, vedeam ce face si mi-am dat seama ca innebunisem. Am avut o perioada de 3 ani in care am scris fara intrerupere:

Luna sta intr-un pahar cu apa, o bem, si infuriem copacii. Barca se scufunda in pamant din cauza greutatii mintiilor celor antici. Cei moderni sar de bucurie ca vad dincolo de orizontul pe care l-au spart cu greu batranii tai.,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,ZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZZzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzbippppppppppppppppppppppppp

se auzea un aparat. Iesisem din nebunie si mi-am citit toate insemnarile..vre-o 5000 de pagini. Dupa ce am lecturat totul am innebunit din nou iar o gaina imi ciupea o ureche.

Art (I) was here

pentru ca eu pot face asta. eu nu sunt eu, sunt tu si voi. nu e vorba despre mine dar poate fi. pentru ca nu stiu ce e arta...pentru ca totul este arta sau nimic nu mai este arta acum, de ce nu persoana in sine se numeste "Arta". a trecut pe langa acel zid in Ponte di Ferro, in Carrara, demult. poate mai e acolo sau poate va mai trece.

n-am apucat sa termin pictura. e pe undeva tot pe-acolo.

aa si pictura ce se afla sub aceasta imagine arata cam asa:

noh, incadrasem aiurea imaginea...asa ca am pictat peste.