Se vrea a fi primul pas. Tata îmi pusese un fular în jurul toracelui, sub brațe și mă târa la propriu pe trotuar...știu că puteam să și zbor când refuzam să mai mișc picioarele. Și tare îmi plăcea asta. Apoi aterizam în cărucior și Ana, cu un an și 3 luni mai mare, mă plimba oprindu-se mereu să se odihnească. Apoi primeam binemeritatul, abiacolectatul lapte de la vacă, într-o sticlă de C~C. Îmi amintesc foarte vag când mă dădeam în leagan; era vară iar soarele mă lumina din față. Închideam ochii și vedeam pleoapa de un roșu viu, mișcător. Îmi era frica de albine, dar totuși stăteam și le ascultam.
PS: Merci, suror! :*
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu