A fost odată ca niciodată...

Se vrea a fi primul pas. Tata îmi pusese un fular în jurul toracelui, sub brațe și mă târa la propriu pe trotuar...știu că puteam să și zbor când refuzam să mai mișc picioarele. Și tare îmi plăcea asta. Apoi aterizam în cărucior și Ana, cu un an și 3 luni mai mare, mă plimba oprindu-se mereu să se odihnească. Apoi primeam binemeritatul, abiacolectatul lapte de la vacă, într-o sticlă de C~C. Îmi amintesc foarte vag când mă dădeam în leagan; era vară iar soarele mă lumina din față. Închideam ochii și vedeam pleoapa de un roșu viu, mișcător. Îmi era frica de albine, dar totuși stăteam și le ascultam.


PS: Merci, suror! :*

În căutarea unui fond

Un fond alb.Două linii.
O linie neagră;o linie roșie.
Linia neagră este mai lungă decât linia roșie.
Ele sunt văzute într-o o sigură dimensiune, culoarea este uniformă pe suprafața mată.
Fiind linii, ele nu obosesc; sunt programate pentru unica lor călătorie. Se plimbă de mai bine de 3000 de ani (timpul nostru), pe acest fond alb, pentru a găsi o altă culoare de fond.
Totul a început cu mult timp în urmă….
Înainte de existența acestor 2 linii, existau o linie verde și una albă care tocmai descoperiseră un fond negru unde și-au imaginat dungile neagră și roșie pe un fond alb. În acel moment cele vechi au dispărut, lăsând locul liniilor realizate prin ficțiune.
Fiecare culoare de fond pe care creatorii o aleg pentru urmași corespunde unui număr de ani în care aceștia vor găsi alt fond pentru urmatorul act imaginativ. Însă acest interval de timp mai depinde și de culorile participanților la imaginație ( in numar de 2).
Liniile noastre au parcurs abia o treime din timpul necesar pentru a găsi alt fond.



Ele se mișcă pe un singur plan neavând atracție gravitațională precum se întâmplă la noi..
Știind că nu obosesc, ne vom întreba dacă liniile au un ritm alert...lent...dacă se opresc; și dacă da, cu ce scop.
Liniile acumulează energie pe care o eliberează în formă de culori, fiind necesară o staționare.
Este un moment creativ.
Are loc o explozie de nuanțe, un adevărat caleidoscop...o sărbatoare; imaginează-ți pe acel fond alb, culorile într-o continuă mișcare precum argintul viu; însă acest joc va dispărea repede. Totul absorbindu-se în scurt timp în fondul alb.




Iar liniile își continuă călătoria...

Iarna. Pe uliță

A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg acum.
A stat norii.
S-au mai răzbunat spre apus, dar stau grămadă.
Peste sat nu e soare.Dar e bine și pe râu.
E numai fum.
Vântu-i liniștit acum, dar năvalnic.
Vuiet.
Vine de pe drum; sunt copii.