Pentru că există
sorb din acvariu câteva guri și mă uit pe geam cum încă nu a îceput să ningă.
părea că vrea să sară..
împreună cu ea mergea către facultate iar eu le urmăream mișcările cu inima. se sincronizau ritmurile noastre atat de bine încât simțeam cum mă transform în pașii lor.
și plouă . a început la 13 fix.
e prea murdar peretele de lângă pat iar lenjeria e atât de albă... o voi schimba mâine într una gri.
mai sorb o gură și îmi rămîne un pește în strungăreață. îl scot dar rămâne un os în gingie. de atunci, mereu când vorbesc îmi sângereaza buza de sus.
privesc înăuntru prin gemulețul de lângă clanță și văd, după stratul de întuneric, cum se modifică sunetul ploii.
ninge.
dar nu la noi.
