Încep o povestire de la Z la A. Poate nici eu nu știu ce înseamnă asta. Totul (fiind ceva incert întotdeauna), se va petrece într-o casă cu pereți dungați pe orizontală. Atmosfera este aparent una de armonie. Toți știm că orizontul este acea linie imaginara, acea limită a privirii noastre în ansamblul lucrurilor. Dar nu asta mă sperie. Z este o consoană dentală. N-ai dinți, nu te înțelege nimeni. Și nu prea au oamenii răbdare să le explici tu că Imbru este de fapt Zimbru.
Nu prea-mi mai șoptește muza ce să scriu; de obicei îmi dicta și după ce scriam, citeam și eu să văd ce-a ieșit..până atunci eram în transă și nu vedeam. Acum sunt lucidă. Ce-o fi mai rau?
....atmosfera era una de armonie : Parinții stăteau frumos, la locurile lor, ca-n filme; mama era pe canapea și citea o carte, tatăl pe fotoliu și citea ziarul de seară, iar Imbru stătea pe covor și încerca să rezolve un puzzle ce avea ca imagine Africa. Îi placea cel mai mult imaginea asta..ba chiar plănuia o călătorie acolo...însă deja știți că nu va vedea Africa în povestirea asta, v-am zis de la început.
Ajunsese cu piesele în dreptul Kenyei. Nu știa ce e acolo, acum, însă îl atrăgea țara asta. Ar fi făcut puzzelul cu ochii inchiși dacă era reliefat..știa toate râurile, munții...tot. Tatăl s-a ridicat slăbit de pe fotoliu.
- S-a prabușit avionul în care era Mila!!!!
Liniște.
Aici, Z nu avea nicio valoare...mesajul a fost foarte clar. Care erau șansele să supraviețuiască? Poate că 0.
Imbru s-a retras în camera lui și și-a aprins jumatatea de țigară pe care o păstrase de o lună, pentru zile negre. Astăzi era o zi neagră. Sora lui probabil nu mai era. Nu plângea..privea doar pe fereastră și aștepta o adiere să-i limpezească mintea.
Se auzeau din sufragerie vocile părinților disperați, dând telefoane, plângând, negând tragedia....nu au aflat nimic. Imbru nu vroia să-i vadă. Nu vroia scene teatrale. Vroia liniște. Sora lui vroia liniște. A început să se plimbe prin cameră, urmărind cu degetul liniile circulare, galbene din camera lui. A amețit și s-a întins pe covor...a închis ochii.
În Kenya era cald, o atmosferă amețitoare. Era în Mombasa. Făcea o baie în Oceanul Indian și asta îl ajuta să-și continue drumul. Îsi plănuise o călătorie pe toată plaja Kenyei, din sud spre nord. A durat un an. Ar fi trebuit să intervin acum cu o povestire fantastică, să vă surprind, să vă las cu gurile căscate pe toți....să vedeți ce a putut Imbru să facă acolo în Kenya...cum a fost inițiat în ale vieții de un kenyan bătrân care trăia în vre-o colibă pe plajă. Dar nu....el s-a întors acasă peste un an, bronzat, fericit, sănătos și cu experiențe pe care nu le voi povesti. O așteptau cu toții pe Mila, iar el rezolva puzzelul, nerăbdător, amintindu-și de zilele petrecute în Kenya.
