luni, 24 august 2009
vineri, 7 august 2009
De la corpul uman in arta la nimic clar in mintea mea
Corpul uman este un subiect inepuizabil in arta, foarte utilizat.Din acest motiv prefer sa il ocolesc in creatiile ce vor urma,lucru oarecum imposibil,intrucat chiar propria-mi lucrare va fi realizata de mine-un om.
Nici natura nu vreau sa reprezint,nici ceea ce e dincolo de Univers,nici romantisme,cu toate ca sunt o romantica.Tind totusi catre rigiditate,geometrie,unghiuri,cioburi lipite cu scotch,cutii lipite cu scotch,bani lipiti cu scotch...ce bun e scotch-ul!
Nu,nu....umorul este bun,nu adezivul.
Insa cum poti face umor cand tu insuti esti un visator pierdut intr-o dimensiune a ta;si pe buna dreptate pierdut-e ca un drog:iesi de acolo,vezi ce urat e afara si te retragi in barlog din nou.
La vie n`est pas rose!doar daca o vopsesti tu,dar se plateste mult pentru culori.Lasati-o gri,asa macar te va vedea si pe tine cineva daca te imbraci mai strident.
Oricum protestele tale se vor lovi de inaltele cladir isi se vor intoarce intreit tot la tine.Mai bine scrie pe peretii lor ce nu-ti convine si poate te descopera cineva.
Exprima-te prin arta,scris,cantec..si orice-ti ocupa timpul in mod intelectual..cam astea ar fi sansele.Dar sanse la ce?Sa faci altora un bine facandu-ti tie bine.
Daca fiecare si-ar vedea de treaba sa,serios daca n-am fi un popor bogat intr-u toate:daca vecina si-ar vedea de curtea ei,nu-i asa ca s-ar linisti apele?..si nici macar Marea Neagra n-ar mai fi asa neagra.
Stim sa ne dam cu parerea,teorie toata lumea face si ne batem cu pumnii-n piept ca vorbim mult dar fara rost.
Ma-nspaimanta faptul ca vin alegerile.E ca si cand te-ar pune sa alegi cel mai curat lucru dintr-un tomberon;si-atunci te gandesti:"sa particip sau nu?"
La Festivalul de muzica Folk-Florian Pittis de anul acesta,un artist cu un simt al ironicului extrem de dezvoltat,Florin Chilian,a deschis o campanie impotriva RITzI-poancelor.Se strang bani,asigurandu-ne ca va iesi o treaba foarte buna.Sunt curioasa de rezultate.
As vrea sa strang o lista(cu siguranta MARE)cu nemultumirile voluntarilor a caror minte este inca maleabila si poate schimba acest regim infiltrat in placile tectonice de sub Romania.Poate..si cu siguranta azi a iesit din mine un glont de protest si speranta privind viitorul,insa sper sa se opreasca unde trebuie.
Nici natura nu vreau sa reprezint,nici ceea ce e dincolo de Univers,nici romantisme,cu toate ca sunt o romantica.Tind totusi catre rigiditate,geometrie,unghiuri,cioburi lipite cu scotch,cutii lipite cu scotch,bani lipiti cu scotch...ce bun e scotch-ul!
Nu,nu....umorul este bun,nu adezivul.
Insa cum poti face umor cand tu insuti esti un visator pierdut intr-o dimensiune a ta;si pe buna dreptate pierdut-e ca un drog:iesi de acolo,vezi ce urat e afara si te retragi in barlog din nou.
La vie n`est pas rose!doar daca o vopsesti tu,dar se plateste mult pentru culori.Lasati-o gri,asa macar te va vedea si pe tine cineva daca te imbraci mai strident.
Oricum protestele tale se vor lovi de inaltele cladir isi se vor intoarce intreit tot la tine.Mai bine scrie pe peretii lor ce nu-ti convine si poate te descopera cineva.
Exprima-te prin arta,scris,cantec..si orice-ti ocupa timpul in mod intelectual..cam astea ar fi sansele.Dar sanse la ce?Sa faci altora un bine facandu-ti tie bine.
Daca fiecare si-ar vedea de treaba sa,serios daca n-am fi un popor bogat intr-u toate:daca vecina si-ar vedea de curtea ei,nu-i asa ca s-ar linisti apele?..si nici macar Marea Neagra n-ar mai fi asa neagra.
Stim sa ne dam cu parerea,teorie toata lumea face si ne batem cu pumnii-n piept ca vorbim mult dar fara rost.
Ma-nspaimanta faptul ca vin alegerile.E ca si cand te-ar pune sa alegi cel mai curat lucru dintr-un tomberon;si-atunci te gandesti:"sa particip sau nu?"
La Festivalul de muzica Folk-Florian Pittis de anul acesta,un artist cu un simt al ironicului extrem de dezvoltat,Florin Chilian,a deschis o campanie impotriva RITzI-poancelor.Se strang bani,asigurandu-ne ca va iesi o treaba foarte buna.Sunt curioasa de rezultate.
As vrea sa strang o lista(cu siguranta MARE)cu nemultumirile voluntarilor a caror minte este inca maleabila si poate schimba acest regim infiltrat in placile tectonice de sub Romania.Poate..si cu siguranta azi a iesit din mine un glont de protest si speranta privind viitorul,insa sper sa se opreasca unde trebuie.
sâmbătă, 21 februarie 2009
2 saptamani de introspectie
Da,cat se poate de adevarat.Pe 3 feb am ajuns la urgenta cu ceva dureri insuportabile.O doamna doctor foarte draguta (pentru care am facut si o pasiune intre timp) m-a consultat si mi-a zis ca ma interneaza pentru operatie...am ramas blocata...cum ar fi fost oricine dealtfel.Eu,in plina sesiune,cu atatea planuri si lucruri de rezolvat(trebuind la sfarsitul lunii sa plec din tara)..sa ma trezesc intr-o camera de spital cu 7 paturi(spre norocul meu modernizata recent)..cu 6 femei care vorbeau intr-una de problemele lor de sanatate cu un ton de jale ce devenea sacaietor(pentru o pacienta noua),cu trezire la 6 dimineata(veneau doctorii in inspectie) si somnul care te rapunea pe la 10...Am zis hai ca trece repede.Insa venisem racita acolo...si cine sa intervina chirurgical la o pacienta care tuseste...asa ca mi-au injectat antibiotice vre-o saptamana.Ce ar putea sa faca un om in situatia asta?Sa citeasca...atat cat se poate concentra,sa se gandeasca la relatia lui cu el insusi, familia, prietenii, lumea, natura,....Am avut mare noroc cu familia,colegii(ne vedem la bere;),care imi mai faceau legatura cu lumea de dupa poarta mare cu grilaj.A venit si ziua MUUULT asteptata...prima imtrebare adresata de catre doamna doctor a fost:"si..ce-ai visat azinoapte?"...destul de sadic:)))..M-au asezat pe masa...insa eram curioasa de un singur lucru...cat de greu e sa te opui unui anestezic?Subconstientul tau chiar nu poate opri efectul?Chiar adormi in 1-2 minute?dah...am simtit serul in toate venele,parca era o umbra rece,apoi o stare de ameteala,vedere in ceata...dupa care m-a bufnit rasul si asa am adormit.De trezit...m-am trezit dupa vre-o 3-4 ore,plangand de durere.Au fost un cosmar urmatoarele 2-3 zile...eram ca o fantoma..da,a trecut si asta.Oricum,o astfel de experienta nu te lasa fara urmari...multe voci spuneau:"in spital intri bolnav fizic,te faci bine,(daca ai noroc) si iesi bolnav psihic.Hehe...eu una am rezistat psihic..oarecum..asta daca nu eram dinainte...hmm?Am invatat foarte multe in 2 saptamani,am vazut cazuri ingrozitoare,si mi-am dat seama ca sunt o norocoasa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)